In timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale mulţi dintre soldaţii olteni au luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţia fascistă. În vârstă de 88 de ani, Nicolae Mocanu, eroul oltean, ne povesteşte infernul prin care a trecut în timpul bătăliei de la Oarba de Mureş.

Nicolae Mocanu s-a înrolat în armată în anul 1943 la vârsta de 21 de ani. A plecat pe front de la Centru Teritorial Romanaţi pentru a-şi apăra ţara, în Dobrogea. De acolo a fost transferat la Năvodari ca telefonist şi a făcut parte din cadrul Regimentul 40 Călugăreni. ”Când am plecat pe front ne-au pus să venim cu două perechi de pantaloni şi un pulovăr de lână cât mai gros. Aveam la urmă să înţeleg de ce ne spuneau să venim cu îmbrăcăminte de acasă. Am plecat în Dobrogea, după care am fost transferat ca telefonist la Capul Midia pe litoral unde am stat două ierni într-o baracă de lemn”, a spus bătrânul soldat.

20 de zile în infern

Din toate fronturile pe care a luptat, i-a rămas întipărită adânc în suflet lupta de la Oarba de Mureş din 1944, una din cele mai tragice bătălii pentru eliberarea Transilvaniei. Chiar înainte să ajungă pe frontul din Ardeal, nea Nicu, aşa cum îi spun toţi locuitorii comunei Osica de Sus, localitatea natală, a avut parte de un drum presărat cu pericole la tot pasul. A supravieţuit atacurilor avioanelor de vânătoare care "scuipau" gloanţe neîncetat asupra garniturilor de tren în care se aflau soldaţii români sau bombardamentelor artileriei care împrăştiau groaza printre ostaşii noştrii. Îşi aduce aminte cu regret de foştii camarazi care au murit lângă el şi de cei răniţi, care strigau după ajutor până când vocea lor pierea pentru totdeauna. “S-au stins mulţi la Oarba de Mureş. Eram bombardaţi de artileria nemţilor de la ora nouă dimineaţa, până după amiază la două. În urma bombardamentelor nu mai auzeai o săptămână, iar respiraţia îţi mirosea a praf de puşcă câteva zile. Atunci când gurile tunurilor tăceau, stăteam chirciţi sub foaia de cort şi nu mai ştiam nici cum ne cheamă sau de unde suntem. Atacam şi de câte trei ori pe zi posturile duşmanilor. Acolo am pierdut mai mult de jumătate din armata noastră”, a spus nea Nicu.

După mai bine de 20 de zile sângeroase, de la începerea bătăliei, în care soldaţii români au dat dovadă de mult curaj şi patriotism, armata română a reuşit să câştige lupta şi să-i pună pe nemţi pe fugă. Nea Nicu îşi aduce aminte de o întâmplare neobişnuită de pe front în urma căreia a fost câştigată lupta de la Oarba de Mureş. “Trei de-ai noştrii, cu gândul la struguri, dezertaseră. După un timp au venit înapoi într-un suflet şi i-au raportat comandantului că descoperiseră locul de unde transmiteau nemţii arterileriei lor, coordonatele. Toate bombardamentele de până atunci erau foarte precise şi cădeau fix pe noi. Aceştia stăteau ascunşi după un pod sec (o albie de râu secată). După ce am îndreptat focul spre acel loc, nemţii au părăsit ascunzătoarea şi am reuşit să câştigăm acea poziţie, iar până la urmă i-am învins”, a spus nea Nicu.

Un cadou neaşteptat de Crăciun

Din toate întâmplările petrecute în război, bătrânul îşi aminteşte cu plăcere de iarna anului 1944, pe frontul din Cehoslovacia. După ce plutonul din care făcea parte a cucerit mai multe poziţii ale armatei inamice, soldaţii români erau înfometaţi şi lipsiţi de putere. “Era Ajunul Crăciunului şi cu toţii eram obosiţi. Ne doream foarte mult să fim liniştiţi şi să mâncăm. Chiar în dimineaţa zilei de Crăciun am dat peste un avanpost al nemţilor. Am avut mare noroc. Am nimerit chiar unde aveau nemţii bucătăriile. Am mâncat carne de porc şi varză. A fost cadoul nostru de Crăciun”, povesteşte eroul oltean.

“Am luptat tot războiul în opinci”

Nu poate uita niciodată avantajele armatei inamice asupra celei româneşti. Povesteşte fiecăruia de dotările şi condiţiile precare în care luptau ostaşii români şi de vitejia şi curajul de care dădeau dovadă în ciuda neajunsurilor. “Armata era dezorganizată, iar armele cu care luptam erau depăşite cu mult de ale nemţilor. Echipamentul nostru era confecţionat dintr-un amestec de carton cu hârtie, celofibră se numea, iar de fiecare dată când ploua, trebuia să ne ascundem pentru că altfel rămâneam în pielea goală. Pistoalele nemţilor băteau şi până la un kilometru, pe când ale noastre abia la 50 de metri. Am luptat tot războiul în opinci. Nemţii aveau ghete. Mâncam când apucam, iar când mai găseam câte un cartof scos din pământ de schije, îl luam şi ne mai potoleam foamea. Aşa e la război! Astăzi eşti, mâine nu mai eşti! ”, îşi încheie povestea Nicolae Mocanu.

Peste 11.000 de soldaţi români au murit în urma bătăliei de la Oarba de Mureş împotriva armatei germane. După încheierea războiului, pe dealul îmbibat cu sângele soldaţilor români, a fost ridicat un monument în jurul căruia s-a amenajat un cimitir al eroilor. Astăzi, cimitirul stă în paragină fiind transformat de localnici într-o fâneaţă.
Sursa Adevarul

Consiliul local

Gallery 

Who's Online 

We have 114 guests and no members online

Latest News

Ziua comunei Osica de ...

Duminică, 16 iunie, de Rusalii, la Osica de Sus a ...

O comună frumoasă și ...

In data de 13.04.2019, invitam toți locuitorii ...

Impozitele și taxele ...

Stimați cetățeni, vă anunțăm că impozitele și ...

Intrunirea Asociatiei ...

Primari din 14 comune oltene s-au reunit vineri ...

Login Form

Template Settings
Select color sample for all parameters
Red Green Blue Gray
Background Color
Text Color
Google Font
Body Font-size
Body Font-family
Scroll to top